Joaca De-a Oamenii

iunie 2nd, 2008

Chin

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

…Atunci Edgar a luat zana si a strans-o in palma puternic.Aceasta scoase un tipat ascutit, perfect, aproape elfic,incercand sa implore intr-o limba simfonica.Baiatul vede cum pe incheieturile lui se prelinge sangele fiintei nevinovate.Rade.Nu vad rostul torturii cu care impovareaza creatura, dar el pare sa o savoreze din plin.Zana se zbate , isi frange aripile incercand disperata sa-si ia zborul…si plange.Lacrimile ei nu pot fi zarite, banuiesc ca plange pentru ca fata ii radiaza cu un aer morbid si palid, aproape de a-i stinge suflul.Edgar o cerceteaza atent, gaseste hilar ranile caudine ale inocentei sufletesti, dar, in mod minunat, deschide pumnul.Creatura lipeste pleoapele si respira apasat.Oare se gandeste ca va fi bine, sau se pregateste sa intampine sfarsitul?Agonizeaza.Urla, se zbate si plange mai tare ca inainte, parca incercand sa-i demonstreze baiatului ca ceea ce facuse fusese exagerat, prostesc.Si ca sa il duc pe Edgar in culmile fericirii supreme, ii spun sa arunce zana…sa o lase sa-si desprinda sufletul de trup in liniste.Copilul o tranteste de pamant…Cum se face ca nimeni nu mai crede in zane in ziua de azi?

iunie 2nd, 2008

Operatie pe suflet deschis.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

Timpul inghetase in intersectia a doua drumuri paralele la distante inegale de linia falsa si efectiv mincinoasa a orizontului.Priveam cu ochii mari si goi in jur si nu puteam decat sa constat ca picaturile profitoare dansau ametitor pe geamul ferecat cu gratii al clasei…Ploua.Imi captuseam peretii nelimitati ai mintii cu vise, vise provenite din alte minciuni si povesti cu tenta mincinoasa ale celor de-o seama sau mai mari ca mine.Intunericul cadea peste lumea de afara, in timp ce in clasa se aprinsera neoanele orbitoare si imaculate care ne vegheasera de 3 ani incoace.Raman cu privirea lipita de fereastra, iar in jurul meu se aud zumzete tampite de copii fara viitor,copii ca mine.Imi iau in mana celularul[orice adolescent are un celular in ziua de azi, nu?!] si privesc la ceas.Nimic interesant, trecuse doar un minut infinit din viata mea statica si monotona.Imi asez crestetul pe banca rece si neprimitoare, in timp ce in jur se instaureaza o galagie si mai sacaitoare provocata de scumpii mei companioni.Ma cufundam in abisurile unei come care ma tragea inspre jocuri strategice impodobite cu ceata si fum , fumul acela pe care numai un magician il poate face sa apara la comenzile sale.Desi aveam ochii larg deschisi, nu vedeam nimic prin patura groasa de naivitate ce acoperea totul ca un strat protector.Tac si astept.Dar ce astept?Momentul potrivit sa spun ceea ce am de spus, intrucat cuvintele nu trebuie irosite cu copii care nu au de gand se priveasca in jurul lor si sa vada cum se aseaza praful pe catedra.Divin.Inauntrul meu deja
imi intrecusem toate asteptarile.Ma transformasem intr-o creatura cu aripi fragile si negre,o creatura de o puritate docila si atent conservata in timp, una care se credea in stare sa schimbe ceva pentru lumea in care traieste.Dar nu.Acestea faceau
parte din captuseala mintii mele, cateva vise de prost-gust venite din periferia cerebrului obosit.Clanta se apasa incet, linistea ii izbeste in fata pe cei din jur, si totul ramane perfect nemiscat timp de o secunda.Ghiceste.Isi facuse aparatia profesorul.

« Previous Page
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X