Joaca De-a Oamenii

iulie 7th, 2008

Pai…

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 
Garoafa.Rosie, perfect proportionata , cu o mireasma imbietoare, zacea acum vlaguita pe marginea ferestrei mele intredeschise.In camera s-a raspandit un miros proaspat de ploaie abia asezata asupra prafului urbei.Peretii sunt scrijeliti cu vise.Vise care se preling asupra cearceafului in care sunt invelita.Boala imi ajunse din urma trupul, izbindu-l la pat, condamnandu-l sa zaca.Ochii imi lacrimau, fara nevoia sau simtamantul de a plange; lacrimile se izbeau de vise, dandu-le forma si culoare, facandu-le sa se joace in fata mea, asemeni fluturilor in fata unei flori oarecare.Eram singura in camera , privind cearceaful, apoi tavanul, apoi fereastra, apoi…Ameteam.Tot ce era clar :garoafa. Garoafa care lasase in urma legende si povesti de dragoste ca sa tina companie unui copil bolnav.Petecul rosu din camera lugubra pe care-l descalceam prin ceturile frecvente ale chinului trupesc.Vedeam tot ceea ce se intampla cu mine ca o idila.Cum sa nu indrageasca boala trupul firav lasat in vantul pasnic al verii al unui copilandru melancolic, cu prea multe pe cap?Tot ceea ce durea era sarutarea plina de friguri si lacrimi venite de la sine a maladiei mele tinere si juvenile.Cand se petrecea, visele se pierdeau si garoafa parea ca se ofileste odata cu sufletul meu .Si totusi fericirea mi-a oferit un zambet.Unul sincer , parca rupt din splendoarea Raiului, ce mi s-a asternut pe buze cuminte si tacut.Murise boala.
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X