Joaca De-a Oamenii

iulie 8th, 2008

Respiro.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 

"Pe harfa rasturnata a ierburilor tale, vara, trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec..si tremurul mainii care-l cauta…Anii tineretii sunt inceputul unui cantec..Caci am trecut pe langa el cu dragostea de mana, si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear."Asa lua fiinta destinul.Se nascuse din prima raza de fericire care mangaiase obrazul puritatii in lacasul pe care numai ea si vantul il cunosc.Cazuse ca o lacrima asupra lumii, binecuvantand-o cu neprevazut si credinta.Fiecare nota din "marele cantec" o gasesc aruncata in ploile de vara si-n noptile nedormite care ma pun intr-o umbra confortabila de spectator al vietii.Dimineata,visinele coapte zambesc pe geamul care surade, coplesit de lumina.Tremurul lumii se aude tot mai clar…bataile de inimi au acelasi ritm…Pacat ca fibrele inimii si compasiunea nu sunt o singura rasuflare.Daca mi-as putea tine viata in palme ar fi imperios necesar sa o scap, asemeni unui portelan chinezesc, si sa o sparg in cioburi multicolore.Aici intervine destinul.El este pasarea colibri din mijlocul cioburilor, cea care iti orienteaza puzzle-ul si te ajuta sa pui totul la loc…la fel, sau altfel.Poate uneori am pierdut trenul spre mai bine.Nu contase.Refacusem totul , de fiecare data altfel, nu destul de bine cat sa tina…Si stelele cine le tine pe bolta? 

  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X