Joaca De-a Oamenii

septembrie 30th, 2008

Se-aud-un rasunet lung din zambetul tau.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 
Imi tremura vocea cand il citesc pe Nechita."M-asez langa pietre si tac/Imi inec cuvintele in mare./Suier Luna si-o prefac/Intr-o dragoste mare."Nu mai vorbesc malurile ca alte dati si vinul nu mai pastreaza tacerea.Nu te mai pot ajunge ca-n vremurile-acelea, si totusi "Cu mna stng? ?i-am ntors spre mine chipul,/sub cortul adormi?ilor gutui/?i de-a? putea s?-mi rup din ochii t?i privirea,/ v?zduhul serii mi-ar p?rea c?prui."Cand toate cele s-au prabusit inaintea mea, gandesc ca m-oi risipi fara sa-i las nimic.Nu pot sa-i las.Nu pot decat sa ma inclin in fata cuvintelor lui betive, in fata invidiei si iscodiciunii ce l-au caracterizat, in fata unui "Galben copil,/oprit n poz? ?i-nr?mat/f?r? suflare ?i dormind,/?i-a? spune-un basm adev?rat/c?lare pe un cal murind."Si sa nu uitam ca unicul motiv pentru care n-am nimic de spus este ca "Sunt un om viu./Nimic din ce-i omenesc nu mi-e str?in./Abia am timp s? m? mir c? exist, dar/m? bucur totdeauna c? sunt."
 
 
 
septembrie 29th, 2008

Normal ca toata lumea vrea altceva.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

“Iesi!Pleaca si ia tot cu tine!*zgomot de lucruri trantite si sparte*”…scenariul tipic pe care l-am vazut de nenumarate ori in capul meu.Nu se materializa nimic.Nu exista un motiv, o discordie, un drac care sa-si bage coada.Voiam sa scap de toata frustrarea asta.*discutie intre doua fete*”Hai pe scurtatura, e mai romantic..” “Ce romante, ma? Intre mine si tine?” …”Nu.O sa-mi imaginez pe cineva.” “Si ma iei pe mine in locul imaginii lui, ha?Perversa imbacsita ce esti.”Cui sa-i joci feste in scenariul acela?Cu-i sa-i strigi “Nu te iubesc!” pentru ca mai apoi sa te trezesti prin iarba cu el rasufland deasupra ta spunand “Bine, fie, recunosc…”.Robotel, unde esti?

septembrie 29th, 2008

La ordinea zilei…

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged ,    

 

Sa spunem doar ca dispozitia mea nu era una alegra.Si uite ce-a iesit…
 
Robotel : chiar atat de nefericita te consideri?
Eu : n-ai de unde sti in ce masuri se-ncadreaza toata mizeria asta.
Robotel : si nici cand eram la Voronet nu se putea numi fericire?
Eu : imi pare rau, dar cred ca oi’ sari peste acest interviu!
Robotel : nu fi irascibila.
Eu : si spune-i AntiChristei sa nu mai fie mareata, in schimb ea tot o sa te calce in picioare.
Robotel : gata, imi retrag cuvintele.
Eu : foartee bine!acum am spatiu sa ma intind.
Robotel : esti adorabila in toata nefericirea ta.
Eu : crezi?
Robotel : sa cred?nu.sunt sigur.
 
Oh , si aseara s-a intors tata cu un pachet de Lucky.Cand a scapat din stransoarea bratelor mele a pus tigarile pe masa.Si vorbeam despre cum am eu 14 ani si libertate nelimitata, Lucky Strike-ul ne privea.Apoi tata a vrut sa fumeze.I-am tinut de urat pe balcon ca sa inspectez actul nociv.Era ceva mai mult in tata decat simplul fapt al inhalarii de nicotina.Omul devenea brusc liric si incepea una sau mai multe povesti de bun gust.Pe langa asta era noaptea, tarziu, cand oamenii fara ochi la suflet dorm.Pe fereastra balconului ni se arata ciresul cu frunzele uscate taiate frumos de aerul rece.Mustea in noi ceva ca un raset de copil, mirosea a toamna si a Lucky, era liniste deplina, tata ma saruta in varful nasului din cand in cand, intrerupandu-si povestea.Fericirea nu-i chiar asa departe pana la urma, Robotel…
 
septembrie 28th, 2008

Devreme.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
"Faci totul sa para trist.Personajul tau a devenit sumbru."
"Esti o depresiva incurabila."
"Ce-ai patit?"
"Haide ma, arata-mi coltii, nu mai sta asa."
"Melancolium eternum?"
 
Si toate le auzeam mereu mereu mereu si-mi reciteam cuvintele si ma apostrofam la fiecare semn, intradevar, tristetea mea era totdeauna acolo.Se lipise de sufletul meu si-l tinuse pentru ea, se contopisera, nu mai stiam sa fiu altfel.Cat de defect trebuie sa fii ca sa nu fi trait niciodata o fericire adevarata…?Sau poate am trait-o si n-o mai tin minte.Sau poate n-a fost niciodata o fericire mai mare decat melancolia mea trecand neobservata.Si cine spune ca ochii sticlosi nu pot fi nebuni fara sa se-arate, se-nseala pe el insusi.Azi m-am uitat in oglinda.
 
septembrie 27th, 2008

Vidurile pasientei ignorante.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

Mainile reci pansau durerea unui copil cu bandaje uzate… din nou si din nou si din nou.Tacerea devenise intelesul tuturor gandurilor paranoice, privirea pamantie si bataia de inimi mortuara anunta venirea mea pe calea ce mi-o aratasesi.Poezia de aseara, aceea cu simpozioanele frantuzesti si corbii si frumusetea mea launtrica o stiam azi pe de rost.Am regasit-o in ochi straini si-n strangeri de mana aprinse, m-am luat la rost cu viata ,m-am pierdut intre frunze vestede si mirosul tau de vodka.Sa plangi era o blasfemie in decorul zilelor acestea, desi tristetea se intiparea adanc sub pielea alba.Ma strapungea ca o barda disparitia zambetului meu, mi-era dor de soapta fierbinte ce se prelingea pe lobul urechii fara de cercei, cuvintele cadeau ca frunzele din stejar si noi eram tabloul din rama.Te iubeam cu gandul.

septembrie 26th, 2008

Nimeni nu tine la nimeni.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

M-au intrebat cine esti ,Robotel, mi-au cerut nume si ani si caracteristici si…cate nu mi-au cerut.Se purtau de parca erai un dosar dintr-un sertar numerotat, te profanau si mi te aruncau pe umeri ca pe o baliverna, tot continuand cu “Cine-i el?Cine-i el?”…Le-am intors ochii umezi si te-au dus iarasi departe de mine, crezand ca faci parte din trecut, in schimb povestea aceea era alta si ei nu aveau de unde sti.Cortina ce ne-nvaluia s-a rupt si toti au inceput sa strige ca-mi place un anume “Roboteeeel” si nu-nteleg de ce li se parea gresit jocul nostru.Care de fapt si de drept nu mai era al nostru , acum devenise al tuturor.Ce trista era lumea…!Ce mica si infecta, plina de ura veninoasa gata-gata sa ne sfarame luciul ochilor.Pluteam in neajuns , m-au simtit slaba si mi te-au luat.Si pe tine?Si pe ochii tai?De ce,iubitule?De ce?Si doamne cat m-a durut sa te numesc altfel….Robotel….Lacrimile mele nu le mai numi revolta.Si poate doar in soapta sa-mi mai spui ca-s un copil, ca o sa-mi pierd inocenta in certuri.Nu ma lovi acum.

septembrie 25th, 2008

Degeaba.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

Iar mi se pare ca toamna-i prea toamna si-ncerc sa-mi curat ochii de cenusa ce-i inconjoara.Am obosit din nimic, ma simt nervoasa, bolnava…Inca o mai aud pe profa de romana
intrebandu-ma daca ala e verde in parul meu si reactionanad ceva gen *baba isterica posedata*.Pentru marsavia de a avea in
posesie trei sau patru (nici eu nu mai stiu cate sunt) suvite verzi a trebuit sa-l comentez pe Eminescu ca si cand el mi-ar
fi mentor/iubit/tata si patrie.Asa ca aveti grija, oamenilor
de litere (mai putin subsemnatei) nu le place verdele.

septembrie 25th, 2008

Incercari nenumarate

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

De ce m-am pricopsit cu mine in vremurile-acestea?Nu stiam unde sa ma pun si de unde sa ma iau, ma-npiedicam mereu in eu si-mi trebuia cu disperare un tu.Si iar mi s-a perindat prin vise nevoia…si iar am simtit ca te urasc , ca vreau sa pleci.Te rog i-ati povestile si du-te.Nu mai am nevoie de ganduri vechi cu dumneata, calator grabit cu ochi de sticla…

septembrie 24th, 2008

“A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva…”

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 
 
Stau de-a dreapta ta asteptand mangaiere.Tu, ca o oda ce se canta numai mie pentru binecuvantarea timpanului meu, erai mai mult decat "acum"-ul, erai putin si vested.Te-adunam la piept si-ti destainuiam gandul tinandu-te "strans strans strans" asa cum imi cereai intotdeauna cand obrazul meu se intorcea spre strada, cautator si precaut.Voiam in clipele de-atunci sa-ti lipesc aripi si sa te-arunc din palma mea ca pe un fluture ce s-a udat in ploaie si s-a prabusit meschin.Voiam sa-ti redau libertatea si zambetul acoperit de culorile imbatatoare ale florilor ce le preamareai, intrucat ele erau mai frumoase decat oricare obraz al meu.Dar n-ai ramas pe ganduri vesnic, intrucat ti-ai intors chipul inghetat si ai zambit perfid.Mana mea se plimba pe nasul tau, resculptandu-te.Te reinventez asa cum erai,prezentul ma sperie.
septembrie 23rd, 2008

Nici fluturii nu mai sunt liberi…

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
   Cand vorbele-ti mi-au strapuns adancul am ramas neclintita, nestiind cum sa-mi potolesc interiorul sangerand.Acum cand eu lovesc , si nu numai prin vorbe, aud vag un simtamant de vinovatie care striga neincetat ca tu nu mai esti tu, ca m-ai lasat in preajma nimicului sa fericesc tot ce nu-i de drept al meu pentru fericire.Forma chipului tau am invatat-o pe de rost si-ti stiu rosturile incruntarii de sprancene, te cunosc putin si te cunosc frumos.Candva cafeaua o priveam ca pe un simplu drog trecut prin timpuri, acum o privesc ca pe o caracteristica a dumitale, te sorb amar si rece pentru ca n-am timp…n-am timp.Si banda aceea stricata a casetofonului la care puneam Smokie tot asa suna.Ne-am iubit…ne-am iubit.
 
              
Next Page »
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X