Joaca De-a Oamenii

septembrie 29th, 2008

Normal ca toata lumea vrea altceva.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

“Iesi!Pleaca si ia tot cu tine!*zgomot de lucruri trantite si sparte*”…scenariul tipic pe care l-am vazut de nenumarate ori in capul meu.Nu se materializa nimic.Nu exista un motiv, o discordie, un drac care sa-si bage coada.Voiam sa scap de toata frustrarea asta.*discutie intre doua fete*”Hai pe scurtatura, e mai romantic..” “Ce romante, ma? Intre mine si tine?” …”Nu.O sa-mi imaginez pe cineva.” “Si ma iei pe mine in locul imaginii lui, ha?Perversa imbacsita ce esti.”Cui sa-i joci feste in scenariul acela?Cu-i sa-i strigi “Nu te iubesc!” pentru ca mai apoi sa te trezesti prin iarba cu el rasufland deasupra ta spunand “Bine, fie, recunosc…”.Robotel, unde esti?

septembrie 29th, 2008

La ordinea zilei…

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged ,    

 

Sa spunem doar ca dispozitia mea nu era una alegra.Si uite ce-a iesit…
 
Robotel : chiar atat de nefericita te consideri?
Eu : n-ai de unde sti in ce masuri se-ncadreaza toata mizeria asta.
Robotel : si nici cand eram la Voronet nu se putea numi fericire?
Eu : imi pare rau, dar cred ca oi’ sari peste acest interviu!
Robotel : nu fi irascibila.
Eu : si spune-i AntiChristei sa nu mai fie mareata, in schimb ea tot o sa te calce in picioare.
Robotel : gata, imi retrag cuvintele.
Eu : foartee bine!acum am spatiu sa ma intind.
Robotel : esti adorabila in toata nefericirea ta.
Eu : crezi?
Robotel : sa cred?nu.sunt sigur.
 
Oh , si aseara s-a intors tata cu un pachet de Lucky.Cand a scapat din stransoarea bratelor mele a pus tigarile pe masa.Si vorbeam despre cum am eu 14 ani si libertate nelimitata, Lucky Strike-ul ne privea.Apoi tata a vrut sa fumeze.I-am tinut de urat pe balcon ca sa inspectez actul nociv.Era ceva mai mult in tata decat simplul fapt al inhalarii de nicotina.Omul devenea brusc liric si incepea una sau mai multe povesti de bun gust.Pe langa asta era noaptea, tarziu, cand oamenii fara ochi la suflet dorm.Pe fereastra balconului ni se arata ciresul cu frunzele uscate taiate frumos de aerul rece.Mustea in noi ceva ca un raset de copil, mirosea a toamna si a Lucky, era liniste deplina, tata ma saruta in varful nasului din cand in cand, intrerupandu-si povestea.Fericirea nu-i chiar asa departe pana la urma, Robotel…
 
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X