Joaca De-a Oamenii

octombrie 11th, 2008

Zilele trec si eu nu mai cred…

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 
 
Nimic.Cearcane.Extenuare.Nevoi.Jalousie.
 
 
-De ce, ma, Aurel?
-Eh, se mai intampla se se scrijeleasca oamenii.
 
Da.Oamenii se scrijelesc pe dinauntru crezand ca sufletul lor e o stanca ce trebuie miscata cand defapt el e un ghetar ce asteapta caldura din partea cuiva…oricui.
 
Conversatie telefonica intre prietena mea si iubitul ei:
-Ce-i cu tine?!Iar nu mai dai niciun semn de viata?!
-Dar eu…stii…am avut treaba.
-Si eu am treaba, acum sunt in parc cu altcineva si nu-mi mai pasa!
 
Era doar cu mine.Ma speria vocea ei ravasita.Ma speria scrijelitura care si-o facuse singura, sloiul ingrosandu-se si cufandandu-se intr-o intunecime adanca …abis.
 
Pune-ti degetele peste ochii inchisi, impinge-le, plangi, revarsa-te.Toata lumea a ramas neclintita, toti s-au urat si s-au temut in adancul lor chiar si atunci cand si-au zambit, cand s-au sarutat, cand si-au raspuns la nimicuri si nevoi.Luna plina se arata pe bolta intru calmarea spiritelor.Niciunul nu era calm.Toate se zdrobeau de griji si de probleme si poate de aceea ma simteam atat de singura cand imi spuneam "Uite, acum sunt aici la 2 pasi de tine si as incepe sa-ti cant pentru ca, stii tu, asa m-ai rugat si n-am vrut , dar acum vreau si pot…adica stiu …adica…".Ramaneam suspendata.Imi aduceam aminte de bandajele ce-i acopereau bratele lui Aurel, de conversatia aceea a prietenei mele, de frunzele cazute si strivite pentru ca asa se simteau ei…Eu nu mai aveam nimic de pierdut.Ei pierdeau totul.
 
 
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X