Joaca De-a Oamenii

decembrie 30th, 2008

Dragostea ca o pereche de pantofi.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
Florile de lotus sunt la fel de fragile ca sim??mntul.Le vezi frumos mngiate de lumina blnd? a soarelui care le s?rut? ncet ?i le ntinde n mprejurimi spre infinitul vesel ?i mincinos.Minciuna infinitului se a?eaz? ca o doamn? a lumii noi, se comport? ca o papu??, seam?n? cu cea a omului n schimb este de o esen?? diferit?.
?i noi ,ca martori p?gni ai acestei ere care se deschide in floarea roz?,privim orizontul nostalgici ,oft?m.Oamenii tr?iesc cu o gndire plin? de doctrine,i doare nemplinirea viselor lor.Florile de lotus tr?iesc cu gnduri goale,oglindindu-se in farmecul lor asemeni lui Narcis.Este ciudat? aceasta antitez? dintre sim??mnt ?i om.Este ciudat felul n care arunc?m dragostea ca pe-o pereche veche de pantofi.
 
decembrie 27th, 2008

Despre singuratate.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
Dupa ce m-am oglindit in mine mi-am dat seama ca nu sunt de-ajuns.Am parasit goliciunea odaii si m-am dus sa-mi caut intregirea prin toata pleava ce-a putut-o natura presara in calea mea.Priveam staticul ca o rugaciune, priveam absenta ca un pacat, n-am intalnit nimic care sa-mi poata pune-n ochi caldura unduioasa a sarutului lui, un el ca o umbra ce se teme de flacara din mine.Din pacate acel el era asemeni unei salcii, trecusem prin fata sa de atata timp si n-am vazut cum imi urmarea pasul, cum imi saruta crestetul cu frunzele melancolic aruncate la pamant.Si daca nu m-as intregi?
Natura este o ingrata.Sa va explic de ce: fulgii, fulgii pe care-i iubesc si-i contemplu atat.Fulgii se topesc cand cunosc arderea aceasta a firii lor neimblanzite, se topesc, se fac lacrimi, mor.De ce mi-as dori eu intregirea cand m-ar cuprinde o moarte a sufletului meu, o incarcerare pe care n-as putea-o suporta.De ce aceasta natura ingrata ma face sa vreau asa ceva?Si de ce aduce fulgul la pierzanie…si pe mine..nu?
 
 
decembrie 26th, 2008

asternut, plus, dragoste, praf, nimic, mai mult, cine

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
Cand am gasit Dragostea si Speranata, odata cu ele am capatat egoismul.M-am asezat si el m-a acoperit ca o matase fina, am invatat ca trebuie sa am grija de mine ca sa n-o sfasii, sa privesc adanc in ochii iubitului si sa nu-l las sa profaneze vesmantul minunat.Ochii iubitului ma fac sa rad.Ascund toata copilaria mea desi ei n-o cunosc.Mereu ma arunc in ei si mereu sunt tinuta acolo ca o jucarie scumpa, fragila,pentru a nu fi stricata de prezentul neindemanatec.Iubitul isi mangaie chitara.Ii urmeaza liniile unduioase pana cand privirea ii ajunge pe mana mea care-i ciupeste o coarda.Sunt geloasa pe frumusetea chitarii, ea mereu e mai buna decat mine, ea mereu il asculta mai frumos si-i vorbeste mai lin, mai plin de iubire.Ii port mana pe pielea alba a fetei,apoi prin par.Iubitul meu e ca un copilandru,ma descopera incet, sovaielnic.Mai intai isi plimba mana pe o coapsa, apoi se intoarce fugarnic spre buzele mele.Cerseste sa le apas de trupul lui, sa-i dau aripi si sa eman tot ce-l innebuneste, dar eu refuz , sunt vitrega, nu-l vreau aproape de mine ca sa-mi raneasca matasea.Incrucisarea aceasta a mainilor noastre ma dezorienteaza.Cersaful moale imi miroase lacom parul, chitara a fost demult aruncata pe podea, eu sunt prezentul lui, carnagiul ma sfasie.Si ne pierdem unul in altul…Iubitul meu ajunge dintr-o parte a mintii mele in sfarsiturile ei,extazul, explozia, fosnetul.Egoismul a fost infrant, acum moare si-mi pare rau.Nu sunt numai a mea.
decembrie 25th, 2008

Invata-ma

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
Dragostea si Speranta stiu cum sa se joace-n paturi.Isi pun mainile pe fete ca sa nu se recunoasca, se adancesc in ei si zboara spre nemarginire.Aripile lor s-au rupt de multe ori , in schimb s-au reintregit la fiecare escapada-n asternuturi.Dragostea si Speranta se stiu de cand au fost concepute, se vor cu ochi rugatori de caine fara stapan apoi se intorc fiecare in lumile lor …Mereu au fost izgonite, mereu s-au confundat, mereu lumea le-a dat afara din ea si le-a ars pe acelasi rug.Cand te gandesti la rasunetul acelor cuvinte, la miscarea inceata a limbii cand spui "dragoste", apoi o insotesti cu bucla din "speranta",e prea frumos cum se-npreuneaza si se contopesc, cum raman vii si fragile in vantul ignorantei, vitreg.
Am incercat sa-ti spun ca…Dragostea si Seranta s-au ascuns mereu in noi.Problema este ca le-am impins spre uitare.Si cine spune ca zapada nu vrea sa se pogoare peste noi?
 
decembrie 21st, 2008

Gand.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
       Ea rupe mereu un zambet din ochii lui de toamna.Il poarta pe langa fete mai frumoase decat dansa, observa cum el asterne lumina peste carnea lor apoi se intoarce ca un rastignit sa-si poarte crucea, s-o poarte.Isi aduce aminte ca surghiunul va fi rasplatit, ii strange mana, o saruta, ea e mai indestulata inauntru decat cea care trecuse.Nu, nu i se pare.Iluzii nu prea au mai ramas prin lumea aceasta rece a zapezilor mult asteptate.Oamenii se grabesc, ii lasa in urma, le uita numele si rostul.El ii adreseaza ei priviri.Ea le intoarce, mereu calde, mereu pline.Gri-ul devine evident, noi ne ducem.
decembrie 4th, 2008

Departe.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 
Te trezeste cerul, ca-ntotdeauna de un azuriu placut.N-ai zice ca-i decembre.Metaforele-ti tin de cald, iti tin de el.Parca ti-e dor si totusi…
Intre vicii n-ai mai gasit punte.Le-ai lasat in pace, ai trecut pe unde-ai putut, acum e bine.El te cauta in soaptele trecute, in imagini care apar numai in mintea lui, atat e de familiar cu tine, te stie pe de rost si tot mai vrea sa te citeasca o data.Tu-l cauti intre realitati.Vrei si nu vrei sa-i spulberi visul, acum e acum, atunci e atunci…Si ceturile se lasa peste azur, e mai greu acum pentru tine, coasta a lui Adam.
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X