Joaca De-a Oamenii

ianuarie 31st, 2009

Sfarsitul care nu-i de nicio culoare.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 Probabil v-ati astepta ca cei doi cu suflete pereche sa alerge in acelasi timp unul spre altul si sa se afunde in nemarginirea regasirii.Nu.Mandria fiecaruia, orgoliul, dorinta de a vedea perechea intrand pe usa si fierband de disperare ii lasa blocati in nefericirea asteptarii eterne, caci acesta este un joc al vointei si nimeni nu va ceda.Desi vor continua sa se iubeasca, dragostea aceea va curge pe langa viata lor si ei vor fugi dupa dansa uitad ca odata chiar au trait.Isi vor gasi perechi noi, nu vor mai indrazni sa se caute desi in sinea lor vor astepta sa fie cautati.Don, cel care a dat ultimul telefon , a ramas intradevar un cadavru umblator care s-a consacrat singuratatii pentru ca i se parea  ca-i prea defect ca sa fie iubit de viata.Jill, cea care i-a ascultat vocea cu sufletul la gura si l-a momit cu vynil ,regreta ca nu l-a chemat atunci cand a avut ocazia si regretul acela vechi ii otraveste sufletul ce candva era liber si se oglindea frumos in ochii unui orb.Anii se scurg si suferintele se intensifica, dar iubirea ramane intacta, ascunsa in piepturile lor prapastioasePana cand intr-o zi care era chiar ieri peste zece ani….
 
Leave a message after the Beep.Beeeep.
Buna Don.Nu stiu daca ma mai tii minte, daca mai stii cum miroase pielea mea, daca mai asculti Mudhoney sau daca mai ai ora de mancat zapada….Dar eu stiu un lucru.Ca vin la tine.Pentru vremurile bune.Pentru…pentru ca vreau sa ma vindec.Sa ne vindecam.Caci plecarea a fost simpla.Intoarcerea va fi cea grea.A da.Sunt Jill.Sau cel putin cred ca asa ma cheama….
 
Si din celalalt colt al camerei zaresti un om cu privire stralucitoare.Dupa multe picaje in gol si rataciri isi aduse sufletul prafuit inapoi in piept, caci statuse prea mult pe raft.Acum inima ii batea si fiecare bataie era tot mai intensa si-n capul lui Don rasuna "La dracu’ eu tot nu stiu ce sa-i zic!".Caci el zacuse mult golit de-mprejurari.Si acum simtea cum viata pulseaza in el si-l acopera cu o fericire radianta.A doua zi peste zece ani, pasarea salbatica s-a intors in colivie pentru ca era deja domesticita cand o eliberase.Si acum suna cineva la usa…Usa e incuiata ,dar orbul fuge ca un nebun s-o deschida.Sa fie oare ea?Miroase a…nu mai tine minte cum…dar mirosea ca ea.Si nu se sfii sa treaca pragul si s-o stranga la piept.Din stransoare picau lacrimi de pe ambele perechi de obraji.Dupa o bifurcatie lunga, drumul avea din nou aceeasi ruta pentru ei.
 
-Sa nu mai pleci.
-Altadata sa nu ma mai lasi sa plec.
 
 Pentru ca , cititorule, dragostea e literalmente oarba.
ianuarie 30th, 2009

Ce te face sa crezi ca nu ne leaga nimic…?

Posted by zambetcicatrizat in Personal    

 

   E dimineata , ora 4.Jill s-a trezit iar singura in apartamentul ei de la periferie.Deschide ochii in tavanul sacaitor de alb si ramane cu ei acolo."Ochi murdari" si negri, cum ii spunea maica-sa.Nu mai avea ce sa-si zica ei insisi,in legatura cu ce sa se certe, se eliberase de grija fata de Don si acum putea face ce voia.Dar fara Don nu mai era nimic de facut…N-avea chef.Se ridica sa-si puna de-o cafea.De cand plecase de la el numai cafea bause.Probabil asta era cauza insomniilor ei frecvente.Si atunci cand dormea visa zapada.Zapada in care ochii lui erau mai sticlosi ca niciodata.Zapada pe care el…o putea vedea.
 
-Si spune-mi, ce gust are?
-E rece si seaca.
-zapada?!
-Nu, cafeaua.
 
Se tara pana la usa ca sa priveasca pe vizor.Nimeni.Pe raftul de langa oglinda din hol puteai vedea o sticla galbena de parfum pe care scria clar Jalousie.
 
-Mirosi frumos.
-Mh…
-E foarte…bizar parfumul asta.
-De ce?
-Pentru ca…are nitel vino-ncoa ,dar in acelasi timp te trimite in departari pe care nu le poti ajunge.Cum se numeste?
-J…
*suna telefonul*Hidden Number*
 
-Alo?!?!
-Voiam sa…
-Don?
-Nu…
-Umm…
-Don a murit ziele astea.Cadavrul lui vorbeste acum cu tine.Si te implora sa vii inapoi.
-Iti dai seama cat e ceasul?
-E ora la care mancam zapada.
-Cum ai…
-Sa vin eu?
-Nu..ramai unde esti.
-Don a intrat pe geam .M-a rugat sa te salut.
-Spune-i ca……….
-Hm?
-Spune-i ca la mine e vynilul lui.
 
 
 
 
ianuarie 29th, 2009

Era povestea noastra .Acum e doar povestea fiecaruia caci drumul ni s-a bifurcat.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
-Stii,mie nu-mi place sa te vad asa.
-Asa cum?
-Parca astepti sa ti se spuna o poveste.Arati ca un copil care-si vrea recompensa si bate din picior.Esti suparat pe viata pentru ca ai facut foarte bine pana acum in ea si totusi…
-Sunt transparent.
-Numai pentru mine.
-…
-Stii, dragostea nu e pe discuri sau pe bani.
-Atunci pe ce e?
-E pe bune.
 
 
 Umbra lui Jill se lasase peste el si-l cuprindea….si-l sufoca….
Cu fiecare zi asteptarea durea mai tare si indoiala se instala usor usor.Iubita lui care nu era deloc o vampa frumoasa ci mai mult o garoafa gingasa a carei piele mirosea de fiecare data a Jalousie ii facea sufletul sa se amestece si sa se pirada in multe combinatii de culori.Avea dreptate.Ce simtea pentru ea era pe bune.
ianuarie 28th, 2009

Drogurile scriu romane.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 
 
 
Don e asezat pe canapea, s-a legat la ochi ca sa nu simta ca nu-i poate folosi.Se joaca de-a aruncatul in gol, pot sa ghicesc asta pentru ca muschii incordati se lasa tot mai adanc in perne.Langa el zace zartul cafelei pe care i-a facut-o Jill inainte sa plece.E constient ca ceasca e tot acolo, doar nu vrea s-o miste.Daca totul ar fi la fel cum l-a lasat Jill cand a plecat, atunci cand se intoarce…("oare se intoarce?") el si-ar relua firul vietii la modul cel mai normal posibil.Se simtea tradat de natura, divinitate, destin si tot ce mai are legatura cu faptul ca s-a nascut orb.Injura in gand pe fiecare apoi cade intr-o nostalgie mai adanca decat abisul jocului.
 
10 minute fara ea par o eternitate.Timpul era ca un briceag care se infingea adanc in carnea lui si-o spintecau numai ca sa-i demonstreze ca nici sange nu mai continea, atat de mult il golise lipsa.Se lipeste cu nasul de geamul apartamentului.Lumea era la fel.O simtea.Tot trista, tot rece, tot grabita.Numai el era altul.Mai slab.Disparuse parca o piesa de pe tabla de sah intr-un joc crucial.O piesa inimaginabil de speciala pe care n-o putea inlocui nicio alta chiar daca era , cum se spune, "la fel".
 
Se aude o cheie rasucita in usa,niste sacose aruncate pe podea , tocuri mergand galese spre el.E speriat.E speriat ca ea s-a intors si el nu are destule cuvinte sa-i spuna ca e tot ce are nevoie.
"Buna draga, m-ai sunat?",o voca ascutita si infantila care ascundea un suflet pervers …Era o fosta.Don si-o imagina.O vampa frumoasa dar fara personalitate, o umbra, o bucata de carne care se vindea pe DN1.Sunase la ea cu cateva zile in urma.Isi voia averea inapoi.In schimb nu era singurul.Si ea parea ca-l soarbe molecula cu molecula.
"Da Tash, te-am sunat.In schimb n-ai avut bunavointa sa-mi raspunzi, ce cauti aici?".
Fata se arcuieste si-si culca picioarele pe canapea, exact langa el.Il mangaie pe picior,cum obisnuia sa faca atunci cand Don era pentru ea.Realizase ca inca-i place sa faca asta.
"Ma gandeam ca e important…si unde e tipa aia cu care ziceai ca umbli?".
Don isi da jos petecul de la ochi.Din ei rasare un albastru curat in care lumina se oglindeste suav.O priveste plin de scarba, ii reprezinta trecutul fanatic in care nu-si gasea niciun loc.Expresia lui este de-a dreptul teatrala."Nu stiu de ce-ai venit, sau ce vrei, un simplu telefon era de-ajuns.Voiam doar Vynil-ul ala cu Mudhoney pe care l-am uitat la tine de mult, mi-am adus aminte zilele trecute.Si Jill nu e "tipa"."
De-a dreptul ranita in orgoliu, Tash se ridica si se uita in jur."Ce mizerie!Cum poti trai asa??!".
Don raspunde sec "Ai vazut o oglinda si vorbesti cu tine,asa-i?".Apoi masurandu-i fiecare cuvant revine cu o noua intrebare."Tu inca mai ai cheia apartamentului?!".
Ea se simte ca un hot prins cu marfa in buzunare si-i spune ca a pastrat-o ca amintire.E penibila si stie asta, se plimba nervos prin incapere.
Don se ridica si se indreapta spre explicatiile ei, o aseaza langa un perete si o incarcereaza intre bratele lui.Isi indreapta privirea sictirita spre sufletul ei de curva ieftina,ii baga mana in decolteu si ia cheia inapoi cat timp ea il admira captivata.Stia ca-i lipsise lui Tash."Amintirile nu sunt bune de nimic.Noi traim in prezent.Si hai sa-ti spun cum e prezentul.Tu iesi afara si eu ma calmez.Sau ramai pentru ca esti incapatanata si nasoala si asisti la o criza de-a mea care proibabil o sa te invineteasca nitel.Aa si vynil-ul meu, sa nu uiti de el indiferent de varianta.Deci ce alegi?".
Socata,Tash isi strange catrafusele.Tipa isteric si umple camera cu prezenta ei detestabila."Nesimtitule!.".Sunet de tocuri gata sa se rupa.O usa trantita.
Don e din nou singur.Nu regreta nimic din cele intamplate.Avea candva o iubita care-l invatase ca dragostea nu-i pe bani sau pe discuri.Se duce la casetofonul de langa coltul patului ."Auzi la Tash, "tipa"."Il dezgusa rasunetul cuvantului care n-avea nimic de-a face cu Jill.Ea nu era un obiect, ea era vie si libera si a trebuit sa-i dea drumul pentru ca…pentru ca…viata a fost nedreapta cu el.Tot timpul.Playing:Mudhoney-Touch me I’m sick.Ii e dor de pick-up-ul care-l lasase la ai lui pentru ca era intr-o stare prea precara.Dar acum avea macar sa-si recapete o bucata din vechea viata…vynil-ul.In ochii lui citesti multe, inclusiv senzatia de high la izbirea de notele muzicale violente.Pupilele dilatate se deschid spre nimic si el zboara fara o aripa si respira fum.Nu stiu, mi se pare ca cineva a uitat sa-l invete sa planga.Sau se incapataneaza pentru ca e barbat.Barbatii…
ianuarie 27th, 2009

Dragoste veche, dragoste noua.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
O simpla definitie a ceea ce tin in mine:
 
Daca pateticul ar putea vorbi, m-ar striga si m-ar numi perfecta spre a-i lua locul in dictionar caci numele meu si patetic sunt sinonime.
 
Atat pentru azi,nu-mi multumi c-am recunoscut, doar simte-te plin de tine.
 
 
 
ianuarie 22nd, 2009

Inselaciune.

Posted by zambetcicatrizat in Personal    
 
 Unii copii plang de dragul de a plange.Si nu este aceasta cea mai pura dintre gandiri?
A plange doar pentru a gusta suferinta adulta si vezi cum se rasfrange in ochii lor mari o tristete neobisnuita si ne-la-locul-ei …
-Eu cand ma fac mare?
Te intreaba in fiecare zi ei cand o sa se poata innegri in jurul ochilor de la nesomn , cand o sa-si poate perfora buza de jos ca sa aiba o biluta iin ea cu care sa se joace, cand o sa poata gusta  bere sau cand vor ajunge prea tarziu acasa…
-Este timp.

ianuarie 20th, 2009

Mereu noapte.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 -Jill,tu de ce vrei sa pleci dintre peretii nostri?
-Pt. ca…pt. ca…
-Pt. ca sunt orb, nu-i asa?
-Uneori as vrea s poti cuprinde si alte orizonturi decat peretii nostri.
-Dar eu le cuprind deja.
-Don eu am uitat s am grija d mine…
-Ai avut prea multa grija d mine.
-Mai ai tigari?
-Da, un pachet d LM rosu.
-Mi le dai?
-Ia-le p toate.Ia tot si pleaca.
-Acum vrei s plec?
-Nu.Vreau s te salvez.O pasare salbatica in colivie moare…Eu nu vreau s te pierd…
 -Iti fac o cafea si plec.
-Da, ar fi bine.
-Don…
-Si eu te iubesc.Acum lasa ceasca p masa si pleaca.
Don se duce la masa si-si aprinde tigara pe care ea i-o lasase langa ceasca.
"Cine esti cine sunt c mai beau c mai cant cine sunt cine esti oare m mai iubeeeesti…"
 
 
ianuarie 18th, 2009

Conspiratie.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
Filmele incep toate la fel.Auzi strigate inabusite de actori tristi:
-Dragostea asta nu e reala!
Si tu te faci ca nu-i auzi si crezi in poveste pana la capat.Pentru ca asa e frumos si politicos.Sa respecti fanteziile fanaticilor chiar daca scepticii soptesc pe la spate ca esti doar un copilandru fara o viata sociala.Ceea ce ei nu stiu insa , este ca dragostea persoajelor se poate realiza atata timp cat creatorul ei crede in ea statornic.
-Poate n-am crezut destul.
S-a auzit o voce de pe ecran.
 
[p.s. achizitie noua, veriga cu bilusa :x ]
ianuarie 16th, 2009

Presupun…

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 Nu ne-au mai ramas cuvinte de iubire, ma-ntelegi?S-au terminat soaptele una cate una…au cazut bolnave si triste in genunchi apoi au disparut in umbra Printului Fericit a carui inima de plumb s-a rupt pentru nobletea unei randunele.Poti sa ma mangai.Cat de apasat doresti.Imi place sa te stiu aici.Poate o sa ne terminam si noi odata si-o sa-mi aduc aminte ca dragoste eterna este numai aceea de Dumnezeu.Desi Dumnezeu este un mit….oare noi nu suntem?Oare noi nu putem locui printre nori si juca pe degete omenirea?Ba putem…ba putem…
ianuarie 14th, 2009

And here’s a pill for you.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 I brought you home
And sat you on glass
To rip off your wings
And keep you mine.
 
vezi de cate ori apari?
[keep me in,it's violent out there]
Next Page »
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X