Joaca De-a Oamenii

ianuarie 28th, 2009

Drogurile scriu romane.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 
 
 
Don e asezat pe canapea, s-a legat la ochi ca sa nu simta ca nu-i poate folosi.Se joaca de-a aruncatul in gol, pot sa ghicesc asta pentru ca muschii incordati se lasa tot mai adanc in perne.Langa el zace zartul cafelei pe care i-a facut-o Jill inainte sa plece.E constient ca ceasca e tot acolo, doar nu vrea s-o miste.Daca totul ar fi la fel cum l-a lasat Jill cand a plecat, atunci cand se intoarce…("oare se intoarce?") el si-ar relua firul vietii la modul cel mai normal posibil.Se simtea tradat de natura, divinitate, destin si tot ce mai are legatura cu faptul ca s-a nascut orb.Injura in gand pe fiecare apoi cade intr-o nostalgie mai adanca decat abisul jocului.
 
10 minute fara ea par o eternitate.Timpul era ca un briceag care se infingea adanc in carnea lui si-o spintecau numai ca sa-i demonstreze ca nici sange nu mai continea, atat de mult il golise lipsa.Se lipeste cu nasul de geamul apartamentului.Lumea era la fel.O simtea.Tot trista, tot rece, tot grabita.Numai el era altul.Mai slab.Disparuse parca o piesa de pe tabla de sah intr-un joc crucial.O piesa inimaginabil de speciala pe care n-o putea inlocui nicio alta chiar daca era , cum se spune, "la fel".
 
Se aude o cheie rasucita in usa,niste sacose aruncate pe podea , tocuri mergand galese spre el.E speriat.E speriat ca ea s-a intors si el nu are destule cuvinte sa-i spuna ca e tot ce are nevoie.
"Buna draga, m-ai sunat?",o voca ascutita si infantila care ascundea un suflet pervers …Era o fosta.Don si-o imagina.O vampa frumoasa dar fara personalitate, o umbra, o bucata de carne care se vindea pe DN1.Sunase la ea cu cateva zile in urma.Isi voia averea inapoi.In schimb nu era singurul.Si ea parea ca-l soarbe molecula cu molecula.
"Da Tash, te-am sunat.In schimb n-ai avut bunavointa sa-mi raspunzi, ce cauti aici?".
Fata se arcuieste si-si culca picioarele pe canapea, exact langa el.Il mangaie pe picior,cum obisnuia sa faca atunci cand Don era pentru ea.Realizase ca inca-i place sa faca asta.
"Ma gandeam ca e important…si unde e tipa aia cu care ziceai ca umbli?".
Don isi da jos petecul de la ochi.Din ei rasare un albastru curat in care lumina se oglindeste suav.O priveste plin de scarba, ii reprezinta trecutul fanatic in care nu-si gasea niciun loc.Expresia lui este de-a dreptul teatrala."Nu stiu de ce-ai venit, sau ce vrei, un simplu telefon era de-ajuns.Voiam doar Vynil-ul ala cu Mudhoney pe care l-am uitat la tine de mult, mi-am adus aminte zilele trecute.Si Jill nu e "tipa"."
De-a dreptul ranita in orgoliu, Tash se ridica si se uita in jur."Ce mizerie!Cum poti trai asa??!".
Don raspunde sec "Ai vazut o oglinda si vorbesti cu tine,asa-i?".Apoi masurandu-i fiecare cuvant revine cu o noua intrebare."Tu inca mai ai cheia apartamentului?!".
Ea se simte ca un hot prins cu marfa in buzunare si-i spune ca a pastrat-o ca amintire.E penibila si stie asta, se plimba nervos prin incapere.
Don se ridica si se indreapta spre explicatiile ei, o aseaza langa un perete si o incarcereaza intre bratele lui.Isi indreapta privirea sictirita spre sufletul ei de curva ieftina,ii baga mana in decolteu si ia cheia inapoi cat timp ea il admira captivata.Stia ca-i lipsise lui Tash."Amintirile nu sunt bune de nimic.Noi traim in prezent.Si hai sa-ti spun cum e prezentul.Tu iesi afara si eu ma calmez.Sau ramai pentru ca esti incapatanata si nasoala si asisti la o criza de-a mea care proibabil o sa te invineteasca nitel.Aa si vynil-ul meu, sa nu uiti de el indiferent de varianta.Deci ce alegi?".
Socata,Tash isi strange catrafusele.Tipa isteric si umple camera cu prezenta ei detestabila."Nesimtitule!.".Sunet de tocuri gata sa se rupa.O usa trantita.
Don e din nou singur.Nu regreta nimic din cele intamplate.Avea candva o iubita care-l invatase ca dragostea nu-i pe bani sau pe discuri.Se duce la casetofonul de langa coltul patului ."Auzi la Tash, "tipa"."Il dezgusa rasunetul cuvantului care n-avea nimic de-a face cu Jill.Ea nu era un obiect, ea era vie si libera si a trebuit sa-i dea drumul pentru ca…pentru ca…viata a fost nedreapta cu el.Tot timpul.Playing:Mudhoney-Touch me I’m sick.Ii e dor de pick-up-ul care-l lasase la ai lui pentru ca era intr-o stare prea precara.Dar acum avea macar sa-si recapete o bucata din vechea viata…vynil-ul.In ochii lui citesti multe, inclusiv senzatia de high la izbirea de notele muzicale violente.Pupilele dilatate se deschid spre nimic si el zboara fara o aripa si respira fum.Nu stiu, mi se pare ca cineva a uitat sa-l invete sa planga.Sau se incapataneaza pentru ca e barbat.Barbatii…
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X