Joaca De-a Oamenii

februarie 11th, 2009

Portocale.

Posted by zambetcicatrizat in Personal    
    Brida sta pe pat cu picioarele stranse sub ea.Am impresia ca-i vad iar privirea aceea sireata insetata de sensuri pe chipul tanar si frumos.Si degetele ei lungi decojesc o portocala al carei miros se raspandeste pana-n coltul in care scriu.
-Ce faci acolo,Laurent?
-Fisez ceva pentru maine la universitate.
-Cat de plictisitor.
-Da, stiu.
-E  noapte senina.Sena e singura.
-Si noi am putea sa-i tinem companie.
-Mmm…
-Dar am de fisat.
-Atunci ma voi duce singura.
Era o ora tarzie si Sena destul de departe.Ma temeam pentru Brida pentru ca era floarea rara pe care ar fi cules-o oricine ar fi avut norocul s-o vada.In rochia ei neagra parea o felina si n-avea de unde sa stie ca eu defapt nu fisam, ci scriam despre ea.Lasase farfuria cu inca doua felii de portocala langa foile mele.Ma intorc sa gust, dar pana sa-mi dau seama foile din fata mea disparusera si ea citea cu glas tare cuvintele stangace pe care le scrisesem.
 
Esti pe mana mea
Un fulg in vara.
O minunatie.
Viciul care mi s-a daruit
de buna voie.
Atingi usor
Cu catifeaua ta
Coaja parfumata
a fructului oprit
Si ca o Eva
Imi dai sa gust…
Cand am sa ma satur de firea ta
ce se joaca oglindindu-se
in privirea mea?
Categoric
             Niciodata.
 
februarie 11th, 2009

?

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 -Doamna, fiica dumnevoastra e vulgara.Nu vorbeste asa cum ar trebui o domnisoara ca ea sa vorbeasca, nu se poarta asa cum ar trebui o domnisoara ca ea sa se poarte.
De ce e batut in cuie ca eu sa ma port ca o domnisoara?
-Chiar m-a socat cand am auzit-o inurand atat de urat….tocmai ea?
Da eu.Ce-i atat de socant?
-As vrea sa discutati serios cu ea pe tema asta si sa o sanctionati asa cum se cuvine.
Nu-mi poti controla gandirea, stimata doamna.
-Ma astept sa nu se mai repete.
-Imi pare foarte rau, m-am purtat ca o huliganca.
Pentru ca asta sunt.
-Sa stii ca asa e si pentru ca e prima ta abatere nu o sa-ti scad puncte la purtare.
Si daca le scadeai cum influenta asta purtarea mea?
-Acum du-te in clasa.
Unde altundeva sa ma duc?De fugit as fugi dar atunci m-ati exmatricula.
-Da doamna.
Auzi la mine, doamna.

[fuck off bitch I'm a rockstar!*laugh*]

februarie 8th, 2009

Prolog.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
 Azi mi-e teama.Mi-e teama pentru ca intorci ochii spre gol, tradatorule.Si toate se invart imprejurul nostru, convalesenta asta a iubirii,praful care se aseaza peste noi imbratisati si cu ganduri paralele.Iti dai seama ca teama e ca un stimulent al curajului.Pentru ca sa ai curaj nu inseamna sa nu te temi, inseamna sa intelegi ca te temi.Si aud cum se misca lumea, are un fosnet cu ecou.Parca m-as ridica sa plec, dar unde?Unde daca orizontul e asa departe si stransoarea ta asa de calda……?E greu sa-mi aduc aminte cum ma cheama.E din cauza tremurului meu.Poate sunt amnezica numai pentru tine, tradatorule.Au trecut parca ani intregi si noi tot aici suntem, tot tristi si divizati de aceiasi prezenta umbrita a trecutul pe care nu mi-l pot aduce aminte.De ce razi de furia si teama mea, tradatorule?
 
februarie 3rd, 2009

Povestea ultimului fulg.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

 
Dragostea se dilata si se contracta sub diverse forme.Ar trebui sa fiu mai agera decat toti Dumnezeii ca sa pot tine pasul cu firea ei atat de detasata si de feminina, dornica de aventura si de noutate.Candva, natura imbalsama cu dragoste cea mai pura si mai fascinanta dintre creatiile sale: zapada.
Zapada, dupa cum bine stim, este unica fecioara vrigina dintre fiicele de anotimpuri, tesatura care o contureaza este complexa, greu de urmarit, imposibil de imitat.
Un mic fragment din ceea ce se putea numi o tesatura infinita a hotarat ca nu vrea sa faca parte dintr-o ierarhie atat de cuprinzatoare, poate prea cuprinzatoare, si s-a lasat dus de vant spre ferestre, spre oameni.Pentru ca desi omul il dezgustase, de tot atatea ori il si uimise cu puterea lui in a molipsi de sentimente.
Fulgul, in unicitatea lui, se lasa oglindit de frigul taios, si pe lamele sale calatorea mandru.Sufletul ii era greu si insetat de un anume lucru pe care nu indraznise sa-l numeasca in vreun fel.
Ajunsese pe mana unui copil care-l privea cu ochii lui mari si caprui.Un copil oarecare, fericit si nepasator,radiind de viata.Fulgul ramanea tacut , simtindu-i caldura care-l toropea si urmarindui zambetul atat de halucinant,expresia care-l obseda.Dar vantul l-a furat ,vazundu-i neputinta si l-a lipit de spatele unui tanar livid de 18 ani.Cu pasul grabit si inima in gat, flamand, aratand bolnav si cu flori in mana, aproape ca-i mirosea disperarea de a onora cu prezenta un alt om.Fulgul ramase mult pe ganduri in privinta acelui ce avea sa-l intampine,parea special si important.S-a aruncat deci intre florile pustanului, ramanand acolo pitit.(Nu ca i-ar fi dat atentie cineva.)Deodata,se intrezareste un chip care-i intensifica palpitatiile tanarului, fulgul tremura discret odata cu florile.Era o fata.Fulgul nu putea gasi nimic special in ea.Da, alt om.Un om dezordonat si neindemanatec intrucat scapase florile dupa ce le primise.Atunci incepuse sa nu mai inteleaga.Incepuse  sa simta inimile batand la fel de repede, respiratiile lor sacadate, pielea lor atingandu-se si aprinzandu-se cu fiecare miscare casta.Fulgul n-a avut niciodata un asemenea calvar in suflet.Al lui era pe departe prea mic sa poata cuprinde atatea…Si cand cerul se lumina, cand zapada disparuse, fulgul era inca intre flori, simtindu-se inutil.Atunci, in ultima rafala de vant a iernii tarzii, a zburat spre ochii pustiului si i-a facut sa-l topeasca intr-o lacrima sarata imbalsamata cu….dragoste.
 
 
« Previous Page
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X