Joaca De-a Oamenii

iulie 16th, 2009

Poezia nu asa se scrie,iubere …

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

 

 
 

 
 
Am inceput sa-ti interoghez durerea.
-Ti-au dat metadona ,scumpi.
Te uitai la mine cu cearcane mari,mari de tot,asa cum iubesc la baietasii neglijenti ca tine si ca…altii.
-Nu-imi-pa-sa.
Silabiseai apasat si miroseai a spital,mirosul ala care ma innebunea incet-incet.
-Puti,ti-am zis fara jena chiar daca tu erai zbuciumat si la pamant dupa ce dormisesi in tara apelor atat cat sa ingrijorezi pe toata lumea.Ne-ai trezit pe toti la realitate,ai batut cu tampla in pamant si ne-ai dovedit ca timpul exista,nenorocitule.
Apoi ai lasat sa-ti scape un chicotit straniu,ca si cand puterile ti se dizolau in sunetele acelea grotesti.
-Esti un mare prost,te-am atacat iar fara sa te crut.
-Cel mai mare prost,te dadeai batut pentru ca stiai ca nu ai cum sa castigi.
Vai,cum aratai,ca si cand dragostea te mancase pe dinauntru ,tot tot tot.Emanai o durere crunta si stiam ca suferi fizic,dar psihic,oh cheri,erai distrus.Cum sa-ti spun,te adoram asa,neajutorat,fragil.Erai perfect.Erai tot ce-mi doream.O epava pe care s-o transform intr-un vas de croaziera.Te iubeam atat de mult pentru boala din tine.Apoi mi-ai intrerupt contemplatia cu vorbe.
-Metadona,zici?
-Aha.
-Si e de rau?
-Cam da.
-A dracu’…UAT DAZ NOT CHIL MI MEICS MI STRONGHER!
Ma miram ca gasisesi in tine suflul sa urli si sa glumesti.Nu reactionam la veselia ta.Imi placea depresia care plutea in jurul patului tau si ma cuprindea si pe mine.M-am posomorat cand ai strigat.Ti-am spus:
-Taci dracu’ sa nu vina proasta aia de asistenta inchircita.
Tu mi-ai zambit sters.Erai minunat.Ca-n seara in care te-am intepat fara ca tu sa fii in coma pe bune.Da,atunci cand dormeam imbracati.Ma hipnotiza pielea ta vinetie.Un mort viu,numai al meu sa ma satur,numai al meu,sa-l strapung cu ace si sa-i pun intrebari cu insemnatate putina ca sa-mi dau seama cat il doare.Apoi afirmam lucruri care sa-i gadile sufletul in timp ce-i administram impunsaturi.
-Marea e mereu a ta,Robotel.
-Daahhhh…si gemea ca o pasare fara o aripa.
-Eu sunt numai a ta,Robotel.
-Daaaaaahhhhhh….si urletul stins ma inmuia si ma facea sa-mi fie o mila teribila care mai apoi incoltea in iubire.
O vreme l-am deprins doar cu da si nu.Veneau parintii lui si ma priveau cu priviri profanatoare:muza sacra si sadica a fiului lor care i se amplasase pe cord ca un parazit dibace si-i bea viata strop cu strop cu strop.Pana la urma a adormit halucinand.A doua zi mi-a spus ca visase o narcisa crescandu-i dintr-un ochi murdar si caprui.I-am spus ca se poate infaptui.A ras mai zgomotos si mai sanatos ca niciodata.M-am intristat iremediabil.
 
                                 
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X