Joaca De-a Oamenii

august 19th, 2009

Betia ei

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

  O durere surda ii cuprindea intreg corpul.Se raspandea incet,miscandui-se tiptil prin carne,parca de frica sa nu trezeasca sistemul imunitar.Andrei a dat la o parte sticla cu rachiu de anason.Ii ajunsese.Era singur in camera si se juca aburind paharul si apoi lasand urme cu limba.Parca avea 3 ani.Isi scoate telefonul.Inca mai avea backgroundul cu ea.In poza avea o privire ciudata si dezorientata.Era preferata lui.Ii placea cand ea nu stia pe unde sa apuce.Cand se intampla asa,o dirija intotdeauna spre el.Era treaz,dar simtea ca inauntrul lui sufletul era anesteziat si dormea visand-o tot pe Diana.Memorase clar momentul in care o intalnise.Ii placuse atat de mult dezordinea din ochii ei incat refuzase s-o mai uite vreodata.

-Hai,lasa-ma acum.
-Dar Didi…
-Te rog eu mult.
Si Andrei se retragea cuminte ca un caine in loc sa o sarute apasat si sa-i spuna ca totul va fi bine pentru ca el promite asta.Un litru de rachiu.Atat continea sticla aburita din cauza gurii lui care o tinea inclestata intre dinti sufland inauntru."Nimeni nu ma iubeste",spune mintea lui Andrei,incetosata.Sufletul lui se trezea buimac,aproape instantaneu,ii raspundea propt si sec "De ce te plangi?".
-Ce trebuie sa fac ca sa te pastrez numai pentru mine?
-Eu cu tine nu am avea niciun sens.
-Iubirea nu are niciodata sens.
Era evident ca Diana fugea de iubire.In seara aceea,in colantii ei verde turbat peste care purta o rochita neagra fara decolteu,arata mai dragalas ca niciodata.Am intins-o pe pat si m-am aruncat deaspura ei.Am privit-o obsesiv 10 minute.Apoi am luat foarfeca si i-am taiat colantii ceva mai sus de genunchi.M-a urmarit lenes.Era absenta.Mi-am bagat degetle pe sub material,mangaindu-i pielea.Corpul ei a inceput sa palpite.Apoi s-a ridiat brusc.Mi-a zis doar "Nu".Un ,,nu" atat de hotarat incat m-a inspaimantat.Apoi nu s-a mai intamplat nimic.Inainte si dupa Diana,era doar nimic.Saruturile ei lungi si rare aveau intotdeauna gust de rachiu de anason.Nu e de ajuns…Nu va fi niciodata de ajuns…
 
august 17th, 2009

A face dragoste.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
But if I wanted silence
I would whisper
And if I wanted loneliness
I’d choose to go
And if i liked rejection
I’d audition
And if I didn’t love you
You would know 
Why can’t you just hold me …?
 
***
 
Stiai intotdeauna ca e vorba despre vreo femeiusca de-a lui.Isi lasa capul greu in palme,ca si cand ceva sau cineva mai presus de noi l-ar fi obligat sa se umileasca pe termen nelimitat.Apoi,cand isi revenea,avea ochii luciosi si corpul paraginit de chinuri pe dinauntru.Toate il crestau si taiau din el bucati cu forma lor .. lacrimile care-i umezeau ochii cand durerea era absoluta ii erau de fericire.Toate isi aveau momentul plecarii ,toate isi culegeau mirosurile de unde le imprastiasera,toate il paraseau mai bogate si mai satisfacute,iar el ramanea pustiit ca un sat atacat de huni.Dar mai presus de astea,el mai mult nici nu le cerea.
Ea?
Avea ceva din sclipirea lui in apogeul atrocitatii.Tot timpul.Un timbru trist ,ca un ecou ce tipa numele unui mort prin munti si vai,sperand la un raspuns.Parea fara de varsta,in afara spatiului si timpului,o zeita,un dumnezeu feminin,dar totodata nu era nimic din toate astea.Avea pielea complet alba,era prea slaba pentru varsta ei si vorbele ii erau vagi,te ameteau si te purtau departe.Cateodata chiar avea impresia ca e o nascocire a mintii lui,intruchiparea tuturor tristetilor pe care-a putut omenirea sa le conceapa.
El?
S-a asezat la pian si a strigat-o.Ea a venit incet,cu mersul intepat,privind absenta.Dragostea ii rodea ciolanele.El i-a spus:
-Dezbraca-te pentru mine.
Iar ea,pentru ca a primit un nou gand sa-l poarte mai departe,si-a dat jos rochia de muselina,incet,incet,descoperind mormanul de oase mici si casabile de sub epiderma-i subtire.O asemenea femeie nu putea fi dorita.A privit-o intens.
-Intinde-te,a poruncit.
Iar ea s-a intins pe podeaua rece si prafuita,imbracata doar in ea insasi.
O privea continuu si intre ei, ceva se intampla.Putea simti cum depind unul de altul.Ea,muza lui,El,gandul ei sa-l poarte mai departe.Ea,ecoul lui,El,mantuitorul ei.Mecanismul lor incepea sa functioneze.El a apasat clapele timid.Isi alegea notele,tonalitatile si alteratiile privind-o.
In ea,raspunsurile stateau ingropate in organe subnutrite si ciolane sfarmicioase.S-a ridicat si a sezut in praf,lasandu-si capul greu de gandurile lui sa cada pe spate,lenes.Apoi,in patru labe,s-a tarat spre el,care era deja demult pierdut in amor propriu.Si-a pus capul pe piciorul lui si a lasat parul putin sa-i cada pe fata.Clapele sunau moarte sub degetele lui,tocmai nascusera o melodie inecata demult in melancolie.Ea a ascultat tremurand.In soba,focul era stins.
-Nu mai plange,i-a spus.
Ea nu plangea.Nici nu avea de gand.Dar acum iubita lui era pianul.
Animalul gol care candva raspundea la "ea" s-a salbaticit.Nu mai intelege,nu mai iubeste,doar aude si isi fluidizeaza sufletul indrumandu-l sa curga in directia notelor lui.Se suie pe capacul pianului,dar el continua sa o ignore.Se rostogoleste si oasele vorbesc din ea,fac scrss si din ele cade un bob de nisip.Ochii ii sunt albastri,dar pentru ca e atat de fragila,par gri.El se opreste din cantat.Ii mangaie fata rotunda si palida,apoi o ia de mana si o poarta peste claviatura.Ea tremura si mai tare.Tot mai tare.Schizofrenic chiar.El o diseaca si o patrunde in minte.Ea inchide ochii.Ii spune:
-Ceva atat de fin ma doare.
El ii raspunde:
-Fericirea ta ma sperie.
Ea mirosea a praf umed.A ploaie proaspat cazuta.Era atat de extaziata in intreaga ei tortura,incat radia .Cu ochii inchisi,parea deja moarta intr-un timp mort.
-Imbraca-te,ii spune el.
Iar ea se intoarce sa-l priveasca.Raspunde:
-Imi este prea frig ca sa incetez.
-Dar trebuie.
Scrss.Oasele ei atingand podeaua se macinau in alte boabe de nisip.
-Da-mi corpul tau.
-Vino.
S-au lipit unul de altul.Ea goala,el in costumul de catifea.Buzele ei se invinetesc usor.Pielea nici nu mai poate sa faca buburuze,e toata intinsa ,sa tina oasele laolalata.
-Fericirea ta ma sperie,a repetat el.
Iar ea a lasat capul pe spate,privind tavanul scorojit.Au stat asa mult timp.Ea a clipit o singura data.I-a spus:
-Imbraca-ma.Azi ai invatat sa nu te mai temi.
 
 
 
 
august 14th, 2009

Asa si pe dincolo.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

  Fuma un trabuc cubanez plimbandu-se nervoasa prin camera de la un capat la altul.Se ineca din cand in cand,dar nu se oprea niciodata din tropaitul nervos.

-Nu-se-vin-de,nu-se-mai-vin-deeeee.
-Ce anume?
-Sufletul meu!
Stateam si o priveam cum se scotocea prin buzunare.Apoi a scos o hartiuta si mi-a aruncat-o in fata.
-"Draga Domnisoara ………………asa……….ihi……povestile dumnevoastra sunt exagerate si grotesti si nu pot fi scose la tipar….cu regret,al dumneavoastra…"
-Erau povesti cu noi.Suntem grotesti…..Miaaaau!
-Dansezi?
-Nu stiu sa dansez ,ti-am zis de o mie de ori.Si nu este muzica.
-Haide,vino aici.
O iau si o tin de maini,apoi ma aplec spre urechea ei cu 6 gauri si niciun cercel:
-Asculta mai atent,soptesc ca si cand ar mai fi cineva cu noi.
Ea se arcuieste,iar eu imi mut mainile pe spatele ei,sa-l sprijin.Deja aud cum vibreaza materia din jurul nostru si ma intreb ea ce aude.Nu pot sa vad nimic prin nebuloasa ochilor ei.Se ridica pe varfuri si se lasa usor pe spate,se intoarce,se invarte…si mai spune ca nu stie sa danseze.
-Ai dreptate,imi miorlaie.Ceva se aude.
Continuam sa dansam pentru ca am dreptate.
-"Draga domnisoara…",incep pe un ton sictirit.Iar ea continua cu o voce nazalizata :
-"As vrea sa va anunt ca sunteti inovatoarea secolului douazeci si unu.Ce scrieti dumnevoastra numai bolnavii de la azil ar scrie daca ar avea acces la un penel.Va drogati?Daca era fictiune,scuzati-ma,dar conteaza si reputatia dumneavoastra scriitoriceasca…"
-Drogato,ii zic irezistibil si dulce.
-Drogatule,imi raspunde cu voce de copil.Naiba!
Tocmai scapase scrum de la trabuc pe scrisoare .
-Wo,de ce e atat de importanta hartia aia?intreb incruntat.
-Pentru ca au omorat un copac s-o conceapa,boule,si rade cu convulsii.
O privesc nesatisfacut de raspuns.Apoi imi arata ultimul paragraf,scris cu caractere mici si aproape insesizabile.
-"Materialele dumneavoastra s-ar potrivi foarte bine intr-un roman.Suntem siguri ca s-ar vinde imediatamente."
Se stramba cand spun "imediatamente".
-Ce cuvant aiurit,spune.
-DAR E MINUNAT!urlu.
-Citeste in continuare.
-"Asteptam lucrarea dumneavoastra oricand.Ni se pare ca sunteti noua Welsh."NOUA WELSH!
-TOCMAI!urla si ea.CE HANDICAPATI MINTAL!
-Cum?
-Pai ma enerveaza.Eu nu sunt Irvine Welsh din trei motive:1.nu sunt barbat,2.nu injur la fiecare doua cuvinte in ceea ce scriu si 3. pentru ca tipul e pur si simplu un vagabond care te frapeaza.Eu sunt o sarantoaca,e o diferenta.Comparatiile facute ca sa prinda la public ma oftica.Eu nu o sa scriu noul Twilight daca la asta se gandesc ei cand spun "O sa se vanda imediatamente".NU SE MAI VINDE.AM INCHIS.
Atunci am prins ideea.Iar dadea cu piciorul unui editor pentru ca nu-i placea raspunsul pe care il primea de la el.Nu ne-am oprit din dansat vreo 2 ore.
-Ma simt mult mai bine,a marturisit.
-Te iubesc.
-Miau.
 
 
august 11th, 2009

Eu din perspectiva lui Andrei.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
Dianei ii place marea.
Diana miroase a flori descompuse.
Diana nu stie sa danseze.
Diana nu stie sa inoate.
Diana fumeaza tigari cu arome.
Diana fumeaza iarba.
Diana traieste numai cand are chef.
Diana supravietuieste tot timpul.
Diana e maniaco-depresiva.
Diana e preferata profei de engleza.
Diana adora ciocolata.
Diana priveste norii.
Diana are pupilele dilatate.
Diana spune povesti.
Diana mananca o portocala.
Diana se indragosteste.

Diana iubeste semiluna.
Diana iubeste cartile.
Diana iubeste Vama Veche.
Diana iubeste sa fie iubita.
In schimb Diana nu ma mai iubeste.
 
 
 
 
august 10th, 2009

Doare.Nu am ce sa fac.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
Mainile iti danseaza goale in fata mea.Gura ti-e inclestata si gata sa-mi atace beregata."Nu mai pot sa musc",spui."Dar trebuie sa continui",spun.Si coltii tai ma strang.Ii aud cum scarsnesc infranti.Te scalda ceva cald.Tasneste din mine."Chiar doare",spun."Nu am ce sa fac",spui.E atat de bine sa stii ca esti viu.
 

august 8th, 2009

Draga Andrei,mi-ai promis ca te lasi.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

******

In camera plutea un miros greu de iarba.Din fericire,erau doar betisoarele parfumate.Le arsese pe toate 20 odata si acum respiram mai greu ca oricand.Statea culcata cu fata in sus si gandea ganduri care nu ma priveau sub nicio forma.Cateodata,ochii ei se priveau intr-ai mei fara ca fata sa-i schiteze ceva concret.Eu zambeam tamp.Imi ajungea sa stau langa ea.Mana ei s-a apropiat timida de a mea.Mi-a pornit incetisor pe brat,pana la locul in care demult imi injectasem un jeg de dava*.Degetele ei apasau punctul mititel.Semnatura de mult uitata a unui ac.Dava era marea mea.Problema era ca deindata ce marea se termina in venele mele,ramanea numai jegul care avea sa-mi accentueze putregaiul biologic.Eu nu credeam ca jegul ma mananca.Ba dimpotriva,aveam impresia ca el ma hraneste.Ea s-a intors cu spatele la mine.M-am sprijinit in coate ca sa-i pot vedea chipul dragalas.Statea cu capul intre maini si se zguduia de plans cu sughituri.
-Mi-ai promis…mi-ai promis ca raman singura ta mare!
Intalnisem fata care putea fi geloasa pe dava.Mi-am plimbat degetele prin parul ei.Nu stiam ce sa-i spun.Mi-am aruncat privirea pe tavanul alb.M-a speriat de moarte pentru ca mi-a adus aminte de sanatoriul din capul meu.M-am intors iar catre ea,fiinta micuta cu fatuca umeda si buzele sangerande de la atata muscat.
-Am capul gol si inima rece.Sunt asa de prea mult timp si cred ca ar fi mai bine sa ma lasi in inghetul meu.
Ea s-a ridicat in capul oaselor si m-a pipait pe fata,pe gat si pe piept.
-Te-ai transformat in ceva amorf.Nu stiu unde incepi si unde te termini pentru ca ,tot cautand sa te speli,ti-ai sters din greseala conturul.Picuri fara sa-ti dai seama, ceea ce contii este dizolvant.Nu vreau sa fiu langa tine in ziua in care te vei simti pierdut si nici macar iluzia placerii din dava nu te va mai putea aduce inapoi.Ma bucur ca ai vrut sa ma cruti.Esti nobil,dar murdar,atat de murdar.
Spunand asta,m-a luat de mana fisurata de ac si m-a condus la usa.Am privit-o.Frumoasa si splendida mea,pentru care as fi luptat pana mi-as fi terminat rasuflarile si-asa putine,ma dadea afara ca pe un caine haituit.Apreciam.Am incuviintat din cap.Daca era sa aleg dintre ea si dava,as alege-o pe ea.Dar dava este,cum sa va spun,leaganul dependentei de la prima incercare.Asa ca,tehnic vorbind,ea ma da afara si ma alunga la rivala ei.Sa vedem cum putem ucide curva aia…
 
*Dava=Heroina
 

 
 
august 7th, 2009

Deci?

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    

Credeam ca…Nu.Acum intru in starea de negandire.O pereche de falange lungi se intind catre crestetul meu si numai unul cu adevarat subtire patrunde in deschizatura micuta de la jumatate.Clanc.Capul meu imapartit in doua si inauntru vezi frematand  materie cenusie.Vreascurile mititele se apropie si ating continutul.El freamata,sinapsele se gadila ,negandirea mea e absoluta.Degetele.Degetele.Degetele.Totul e despre ele.Tin o bricheta in fata fetei mele divizate si ea se topeste,lasand ceara sa curga.Nu esti decat o lumanare pentru vreun zeu,hihihi.Curg.Creierul meu extaziat nu se poate trezi sa ma adune sau sa ma opreasca.Nu-i nimic.Eu n-am nicio problema cu asta.Imi sta la dispozitie tot timpul din lume.Tot timpul.Degetele.Degetele.Degetele.Clanc.M-am rupt in doua.Continui sa exist,dar numai eu stiu asta.Taci.Nu spune la nimeni.Caut ceva care sa umple golul.Eu insami umplu un gol.Sunt libera si goala.Libera si goala.Sa nu traiesc.Sa nu gandesc.Freamatul ma oboseste.Acum nu fac decat sa privesc.Panicati-va, oameni!O lumanare s-a rupt in doua la capataiul vostru.Voi sunteti toti pamant.Eu sunt vie si in afara timpului vostru.Cerurile s-au deschis pentru mine,dar eu nu m-am dus.E ceva ce stiu dintotdeauna.Ca zeii nu accepta provocari.I-am sfidat.I-am admirat.M-am temut.M-am rupt.Am curs.Materie.Materie.Materie.Suntem toti niste rebuturi.

« Previous Page
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X