Joaca De-a Oamenii

septembrie 11th, 2009

Eu n-aveam nume.

Posted by zambetcicatrizat in Personal  Tagged    
CLICK

Negrul coboara un bloc mare de gheata din masina frigorifica si-l lasa pe marginea platformei,intrand in bacanie.Eu sunt chiar dupa colt,dar ies saltand si ling bucata aceea mare.Ma cuprinde un tremur usor si cald,ca si cand aerul se apasa de mine si imi impinge corpul intr-un dans cu el insusi.Negrul vine si ma vede.Nu-mi spune nimic,stie ca fac mereu de-astea.
Eu sunt clienta obisnuita a cafenelei de pe colt.Toate cafelele pe care nu le-am baut acolo aveau in ele mesaje de la Dumnezeu cu destinul meu.Aha,in zat.Chiar daca e o cafenea,mie imi place sa beau ceai cu whisky.Bine,ca reteta lor include doar ceaiul,dar ce stiu ei.Parul mi-e ciufulit,buzele crapate.Ii spun omului de la tejghea ca azi vreau numai un Pall Mall.Ii cer si o cutie de chibrituri pentru ca nu suport brichetele si mi-o da pe aia cu care aprindea aragazul ca sa faca porcaria de cafea.Sau ceaiul in varianta fara alcool.Degetele mele sunt ca niste crengi albe ,se alungesc din carne fara povara vrunui inel.Ma uit la mine in capul meu.Ma stramb si vanzatorul intelege gresit.Ma da afara in suturi,pentru ca sunt o puslama nerecunoscatoare.
Asa am ajuns chiar la tanc langa masina negrului.Si dupa ce i-am zis ,,Buna Seara" m-am carat mai departe,si mai departe,pana pe cerdacul lui Enescu.Atata am si eu la mine in oras.
M-am intins pe podeaua veche si slinoasa.Tigara s-a facut pasare phoenix si din cenusa renastea in plamanii mei care duceau un greu invizibil de gudron.Stelele straluceau aiurea,spre verde.Invitam pe corpul meu microbi ca sa ma pot lega de pamant si sa-i schimb rotatia.Trupul meu isi amintea de gheata care-l facea sa tremure.Si singura lumina afara de cea portocalie a becului stradal e jarul din tigara.Aici si acum,ma aruncam in liniste cu capul inainte.
Mi-am terminat tigara si am terminat de murdarit camasa mea alba.Ochii inecati de fum aruncau prin ferestruica pupilelor lacrimi perlate.Din buzunar mi-am scos pachetul de sfarma falci .De obicei il imparteam cu Andrei,dar acum el nu era aici.Mai mult pentru mine,mi-am zis.
Un politist a deschis poarta muzeului si m-a privit.Aveam o licarire umeda in suflet si i-am parut suspecta.S-a apropiat cu o fata de om confruntandu-se cu naluca vietii lui.S-a asezat langa mine fara sa zica nimic.Si eu taceam si scrumam pe cerdacul lui Enescu.E tatal lui Andrei.E ridat si stacojiu.Pare obosit si bolnav.
-Mai stiti ceva de el?il intreb pe batran.
El lasa capul in jos,imi pare ca-i e greu sa-mi zica.Intr-un tarziu,ma face sa tresar cu vocea lui profunda si bolovanoasa.Nu zice nimic cu ea.Buzele i se misca si aud sunetul care iese dintre ele,dar nu inseamna nimic pentru mine.Batranul se uita la luciul umed al pielii mele.La mucul de tigara cu care ma jucam.La parul meu ciufulit,la buzele mele crapate,la ochii mei cu machiajul scurs.Imi miroase pielea care aduce a fum si a trandafiri de mormant.
Si facand asta,inima lui se rupe sonor.
Ascultand sunetul din nou si din nou in ureche,imi dau seama ca Andrei nu se mai intoarce.Batranul sta langa mine nemiscat,facandu-ma sa cred ca el este cel ce vegheaza buna curgere a timpului.Se vede ca nu i-a pasat cand trebuia.Pentru ca Andrei ne parasise pe amandoi,ne confundam unul cu altul.
 
 
  • Monthly

  • Legaturi externe

  • Meta

    • Subscribe to Atom feed
  • Weblog

    Toate drepturile rezervate Weblog.ro

    X