Joaca De-a Oamenii

                        

 

-Mai stai,i-am zis si m-am uitat in ochii lui.Lumina ii umpluse si credeam ca sunt mai transparenti decat de obicei,albastrul acela care n-a trecut prin maini murdare si grabite.Si el mi-a raspuns ,fara sa spuna defapt nimic,ca nu se poate una ca aceasta.Pacatul meu,pacatul tau,numaram si oranduiam,ma uitam la el hipnotizata si voiam sa fac parte de cumulul de albastru cu care l-a colorat cine-l crease.Voiam sa fiu o farama de lumina pe irisul lui.Norocoasa lumina,blestemata fii.

-Pana aici ne-a fost,a soptit.Si m-am speriat.Cum adica pana aici e albastrul?Nu se putea,infinitul acela spalat de o mare cat un ciob din sticla fermecata din Craiasa Zapezii,nu,nu,nu si iar nu!

-Nu pleca.Disperarea batea in usa.A intrat singura si eu nici n-am observat-o,atat de mult imi hraneam sufletul cu ochii lui.Daca pleci acum nu te mai intorci,am adaugat sfasiata si doritoare de mai mult din tot ce insemna el.

Si s-a ridicat fara sa se mai uite la mine.Mi-a furat cerul,afurisitul!

 

                                      

Dupa ce m-am oglindit in mine mi-am dat seama ca nu sunt de-ajuns.Am parasit goliciunea odaii si m-am dus sa-mi caut intregirea prin toata pleava ce-a putut-o natura presara in calea mea.Priveam staticul ca o rugaciune, priveam absenta ca un pacat, n-am intalnit nimic care sa-mi poata pune-n ochi caldura unduioasa a sarutului lui, un el ca o umbra ce se teme de flacara din mine.Din pacate acel el era asemeni unei salcii, trecusem prin fata sa de atata timp si n-am vazut cum imi urmarea pasul, cum imi saruta crestetul cu frunzele melancolic aruncate la pamant.Si daca nu m-as intregi?

Natura este o ingrata.Sa va explic de ce: fulgii, fulgii pe care-i iubesc si-i contemplu atat.Fulgii se topesc cand cunosc arderea aceasta a firii lor neimblanzite, se topesc, se fac lacrimi, mor.De ce mi-as dori eu intregirea cand m-ar cuprinde o moarte a sufletului meu, o incarcerare pe care n-as putea-o suporta.De ce aceasta natura ingrata ma face sa vreau asa ceva?Si de ce aduce fulgul la pierzanie…si pe mine..nu?

 

 

Cand am gasit Dragostea si Speranata, odata cu ele am capatat egoismul.M-am asezat si el m-a acoperit ca o matase fina, am invatat ca trebuie sa am grija de mine ca sa n-o sfasii, sa privesc adanc in ochii iubitului si sa nu-l las sa profaneze vesmantul minunat.Ochii iubitului ma fac sa rad.Ascund toata copilaria mea desi ei n-o cunosc.Mereu ma arunc in ei si mereu sunt tinuta acolo ca o jucarie scumpa, fragila,pentru a nu fi stricata de prezentul neindemanatec.Iubitul isi mangaie chitara.Ii urmeaza liniile unduioase pana cand privirea ii ajunge pe mana mea care-i ciupeste o coarda.Sunt geloasa pe frumusetea chitarii, ea mereu e mai buna decat mine, ea mereu il asculta mai frumos si-i vorbeste mai lin, mai plin de iubire.Ii port mana pe pielea alba a fetei,apoi prin par.Iubitul meu e ca un copilandru,ma descopera incet, sovaielnic.Mai intai isi plimba mana pe o coapsa, apoi se intoarce fugarnic spre buzele mele.Cerseste sa le apas de trupul lui, sa-i dau aripi si sa eman tot ce-l innebuneste, dar eu refuz , sunt vitrega, nu-l vreau aproape de mine ca sa-mi raneasca matasea.Incrucisarea aceasta a mainilor noastre ma dezorienteaza.Cersaful moale imi miroase lacom parul, chitara a fost demult aruncata pe podea, eu sunt prezentul lui, carnagiul ma sfasie.Si ne pierdem unul in altul…Iubitul meu ajunge dintr-o parte a mintii mele in sfarsiturile ei,extazul, explozia, fosnetul.Egoismul a fost infrant, acum moare si-mi pare rau.Nu sunt numai a mea.

 Se poate ca miscarea mainilor in buzunare sa-nsemne nerabdare, insa de data aceasta insemna gerul.Cadeau fulgi mici si firavi care se opreau in parul meu si-n strada mea lasand numai o lacrima acolo unde candva gheata se asternea frumoasa si murdara de pasi.

Tu n-apari pentru ca mereu n-ai aparut.Degeaba stau si-astept, vine numai boala sa-mi aduca aminte ca asa esti, vii din niciunde cand ni s-a scurs timpul.Iar cand clepsidra-i intoarsa stai pitit in colt asteptand sa se termine iar, si iar si iar…

Te-as lasa sa ma patrunzi daca ai sti unde si ce sa cauti, daca-i sti care gand sa citesti mai intai.Dar cum n-ai putea avea hotarari atat de clare, "ramai cu bine" e tot ce mai pot sopti .

"Nu faci decat sa ma vrei."

Si eu.